Când adevărul trezește: despre sistem, suflet și libertate

Prin intermediul acestui articol, vreau să te încurajez să îndrăznești să îți pui întrebări.

Îmi doresc din inimă ca tu să ai curajul de a ieși din tiparele impuse și să cauți o evoluție profundă – nu doar mentală, ci și spirituală.
Pentru că adevărata schimbare începe cu o întrebare sinceră. Iar transformarea pornește din acel moment în care nu mai accepți automat tot ce ți se spune, ci începi să simți, să vezi, să cauți cu inima deschisă.

Intenția mea nu este să te întristez și nici să te răzvrătesc împotriva societății. Cu atât mai puțin să te îndemn să strigi în stradă despre nedreptăți.

Dorința mea este să trezesc în tine acea parte care vrea să înțeleagă, care vrea să vadă dincolo de aparențe și să aleagă conștient cum vrea să trăiască.

Nu prin revoltă, ci prin claritate. Nu prin ură, ci prin iubire și adevăr.
Iar mai apoi, după ce simți că ai acumulat suficient, să poți dărui celor din jur – copiilor tăi, fraților, părinților și cunoscuților – din înțelepciunea ta, așa cum poți și cum știi, cu blândețe și cu inimă curată.

Eu mi-am pus – și încă îmi pun – întrebări profunde în fiecare zi.

De exemplu:tu te-ai întrebat vreodată, de ce nu ne amintim nimic dinainte să ne naștem?
Sau de ce, atunci când începe să caute sensul vieții, omul nu pornește mai întâi de la valorile spirituale?
De ce te naști gol și, în ciuda faptului că ai acumulat multe pe Pământ, când mori, de ce nu poți lua nimic cu tine?
De unde vine dorința omului de a aduna cât mai mult pe plan material și atât de puțin pe plan spiritual?

Adevărul este că mulți dintre noi nu și-au pus niciodată aceste întrebări – fie pentru că le considerăm neînsemnate, fie pentru că, pur și simplu, nu îndrăznim să gândim atât de departe. Sau poate pentru că, undeva în adâncul nostru, știm că aflarea adevărului ne-ar întrista, ne-ar clătina temeliile,originile și instoria neamului,și ne-am putea pierde dorința de a mai continua „ca înainte”. Așa că alegem tăcerea.

Unii cred că ignoranța este cea mai sigură formă de supraviețuire. „Ce nu știi, nu te doare” – o vorbă care, deși pare inofensivă, ascunde un adevăr trist: preferăm uneori iluzia liniștii în locul adevărului care ar putea să ne trezească.

În ultima vreme, m-am întrebat,oare cine a inventat valorile morale și cine a decis că ele sunt, într-adevăr, „valori”? Cine a hotărât ce e bine și ce e rău, ce e virtute și ce e păcat?

De ce s-au creat toate aceste sisteme – alimentar, de sănătate, educațional, financiar, economic, caritabil – și cine a stabilit că ele sunt corecte? Pe ce criterii se decide ce este „just” și ce este „greșit”?

Eu am avut o discuție interesantă cu fratele meu și cu prietenul nostru drag, Alberto, despre societatea umană și valorile acesteia. Am discutat despre instituțiile de tot felul, dar mai ales despre instituțiile de donații internaționale, printre care și ONU, și despre sărăcia actuală la nivel internațional. Cu toții am ajuns la o concluzie tristă și dezamăgitoare. Și totuși, o concluzie care ne-a lămurit mai în amănunt despre scopul acestei planete și al omului aici.Am dezbătut împreună subiecte importante și adesea evitate, cum ar fi apariția sistemelor lumești, rolul lor inițial și unde s-a ajuns cu ele astăzi.
Am vorbit despre cum aceste sisteme – educațional, economic, religios, alimentar, sanitar, juridic – au fost create, teoretic, pentru a susține omul și a aduce ordine, dar în realitate, multe dintre ele au ajuns să fie instrumente ale controlului, fricii și manipulării.

Povestea lui Avraam și a Sodomei și Gomorei este o reflecție profundă asupra dreptății, milei și corupției morale. Nu foarte mulți știu povestea Sodomei și Gomorei și mesajul transmis omenirii. Înainte ca civilizația din Sodoma și Gomora să fi fost distrusă, Avraam l-a întrebat pe Dumnezeu dacă și cum ar putea fi salvată. Acesta i-a propus lui Dumnezeu ca, în cazul în care va găsi 100 de oameni luminați, să salveze cetatea de la distrugere. După lungi dezbateri, Avraam a întrebat dacă, prin existența unei singure persoane luminate, Sodoma și Gomora ar putea fi salvate, iar Dumnezeu a fost din nou de acord. Dar, după ce a privit în sufletul celui mai mic și aparent „pur”, nu a fost găsită nici măcar o persoană curată. Astfel, Sodoma și Gomora au fost distruse.

După această poveste, aparent tristă, începi să te întrebi care este, de fapt, rolul Pământului. Privesc – sau poate și tu privești – în jurul tău și pare că trăim aceeași situație ca în Sodoma și Gomora. Răutatea omului a depășit cu mult răutatea așa-zișilor diavoli, minciuna a acaparat orice suflet inocent, desfrâul este la cote maxime, iar corupția a depășit cele mai întunecate timpuri din istorie. Parcă niciodată nu a existat atâta egoism, orgoliu și invidie. Și totuși, Pământul încă ne mai susține.

Adevărul este că, dacă Pământul nu ar găzdui oameni luminați sufletește, umanitatea ar fi fost distrusă exact ca și cetatea Sodoma și Gomora. Fără să știm, o singură persoană luminată ține piept la o mie de suflete întunecate. O singură persoană bună salvează o mie de oameni, și astfel, civilizația umană este încă aici – datorită lor.

Acum revenind la sistemele lumești și apariția acestora,o să scriu pe scurt despre câteva dintre ele, cu scopul de a trezi în tine curiozitatea și dorința de a le privi in ochi – nu prin ceea ce ți s-a spus, ci prin ceea ce simți că este adevărat.
Pentru că atunci când înțelegi de unde au pornit aceste sisteme și unde au ajuns, capeți puterea de a alege conștient cum vrei să te raportezi la ele.

Sistemele care ne ghidează viața – educație, religie, sănătate, economie, alimentație, caritate – sunt clădite pe minciună, impuritate și corupție.

Iubirea este coruptă și desparte.
Ceea ce astăzi se numește iubire este adesea doar o mască a atașamentului, a dorinței de control sau a fricii de singurătate. coruptă de ego și de traume nerezolvate, duce la dependență, gelozie, posesivitate și, în cele din urmă, la separare. Nu iubirea divină ne desparte, ci imaginea falsă pe care am proiectat-o asupra ei.

Religia și-a atribuit rolul de părinte și îndrumator al popoarelor și a eșuat dramatic. Religiile, care se presupune că ar trebui să te ilumineze, înnegrește sufletul omului și, mai mult, creează războaie între oameni și instigă la ură. Așa-zișii spirituali induc oamenii în eroare și nu sunt mai buni decât religiile. Cei câțiva, puțini la număr, care vorbesc despre iubire și bunătate sunt înlăturați sau batjocoriți. Mă uit în jur și observ cum cei care se cred cel mai aproape de Dumnezeu instigă la ură și ucid în numele Dumnezeului lor, zic ei. 

Sistemul educațional, deși prezentat ca un mijloc de formare și dezvoltare a minții tinere, a fost, în realitate, conceput pentru a servi un alt scop. La origini, acest sistem a apărut nu din iubire față de cunoaștere, ci pentru a-i ține ocupați pe copiii sclavilor cât timp părinții lor munceau pe câmp. Nu s-a bazat niciodată pe creativitate, pe cunoaștere autentică sau iluminare interioară, ci pe conformism, ascultare oarbă și supunere.

De-a lungul timpului, structura acestui sistem nu s-a schimbat în esență. Astăzi, continuă să funcționeze în același spirit: nu pentru a aprinde lumina în mintea și sufletul copilului, ci pentru a-i stinge curiozitatea și a-l învăța să accepte fără să întrebe. În loc să elibereze, condiționează. În loc să trezească, adoarme. Iar rezultatele sunt vizibile: trăim într-o lume în care majoritatea oamenilor lucrează fără pasiune, fără sens, fără bucurie. Chiar și cei considerați „fericiți”, care câștigă mulți bani, sunt adesea neîmpliniți și goi sufletește.Foarte putini sunt cei care iubesc ceea ce fac si ceea ce fac fac din iubire. 

Sistemul de sănătate a fost creat, în teorie, pentru a vindeca. În realitate, însă, funcționează ca o industrie dependentă de boală. Acest sistem există și prosperă doar atâta timp cât oamenii se îmbolnăvesc. Dorința sa reală nu este sănătatea deplină a oamenilor, ci menținerea unui echilibru fragil între boală și tratament – suficient cât să nu mori, dar nici să fii cu adevărat vindecat.

Nu se încurajează prevenția reală, nu se învață nimic despre alimentație, despre emoții sau cauzele profunde ale bolilor. Simptomele sunt tratate, dar rădăcina rămâne neatinsă. Medicamentele adesea devin dependență, nu soluție. Și cu cât ești mai bolnav, cu atât sistemul are mai mult de câștigat – financiar, logistic, farmaceutic.În facultățile de medicină nu se predau metode de prevenție holistică, terapii naturale sau cunoștințe despre plantele medicinale – nu pentru că acestea nu funcționează, ci pentru că nu aduc profit. Oamenii sunt convinși să nu mai creadă în înțelepciunea naturii, în puterea vindecătoare a plantelor sau în capacitatea propriului trup de a se regenera, pentru că sistemul are interesul ca ei să rămână dependenți, speriați și confuzi.

Iar în mijlocul acestui mecanism, ființa umană nu mai este privită ca întreg – trup, minte și suflet – ci ca un corp de reparat, o funcție de restaurat, o cifră în statistică.

Sistemele caritabile internationale îi îmbogățesc pe așa-zișii filantropi, care conduc mașini de lux și își stabilesc salarii exorbitante din banii oferiți de oameni cu intenții sincere. În spatele gesturilor de „caritate” se ascund, adesea, interese ascunse, strategii de marketing, spălare de imagine și uneori chiar spălare de bani.Ceea ce ar fi trebuit să fie un act de compasiune s-a transformat, în multe cazuri, într-o industrie bine reglată, în care doar o mică parte ajunge cu adevărat la cei care au nevoie. Restul se pierde în structuri administrative, comisioane, publicitate și profit. 

Sistemul alimentar îmbolnăvește oamenii, doar pentru ca aceștia să ajungă, mai târziu, la un sistem de sănătate care oferă soluții pentru probleme care, în multe cazuri, nici măcar nu există.

Ceea ce punem pe masă este adesea departe de ceea ce ne-ar hrăni cu adevărat corpul și sufletul. Alimentele moderne, pline de chimicale, aditivi, pesticide și manipulare genetică, nu mai au nimic sacru. Mâncarea nu mai este viață, ci o unealtă de întreținere a bolii. În loc să vindece, slăbește. În loc să hrănească, încarcă și otrăvește.

Într-o lume în care profitul dictează producția, sănătatea nu mai este o prioritate, ci o afacere. Iar alimentația – ceea ce ar trebui să fie o sursă de vitalitate – a devenit o armă subtilă de control, folosită împotriva celor care nu mai știu ce înseamnă hrănirea naturală, conștientă, vie.

La început, sistemul economic a fost un mijloc natural de schimb și cooperare între oameni, bazat pe nevoi reale și respect reciproc. Scopul său era sprijinul comunității și echilibrul cu natura, nu acumularea, profitul sau controlul. In timp sistemul economic s-s construit în jurul banului Acesta nu mai are ca scop binele comun, ci perpetuarea unui dezechilibru profund între cei care au prea mult și cei care nu au nimic. Este un sistem care promite libertate, dar oferă dependență. Oamenii muncesc o viață întreagă pentru a supraviețui într-un sistem care le fură timpul, energia și demnitatea, oferindu-le în schimb obiecte, iluzii și griji. Totul este construit pe ideea de lipsă: că nu ai suficient, că trebuie să muncești mai mult, să consumi mai mult, să dorești mai mult. Sistemul economic modern nu este o rețea de susținere a vieții, ci o închisoare invizibilă care îți promite fericirea, dar te îndepărtează de tine însuți.

Sistemul bancar promite siguranță, prosperitate și sprijin, dar în realitate îndatorează, înrobește și controlează. Dobânzile, taxele ascunse și dependența de bani creează o iluzie de libertate, când, de fapt, sistemul bancar funcționează ca o formă subtilă de închisoare economică. Banii, care ar trebui să fie un mijloc, au devenit scop, iar cei care controlează fluxul lor controlează și destine.

Sistemul juridic, care în esență ar fi trebuit să aducă echilibru, dreptate și protecție, este astăzi corupt până la măduva oaselor. A fost creat, pentru a apăra valorile umane, a susține adevărul și a corecta nedreptățile. Însă în realitate, el a devenit o unealtă a puterii, nu a dreptății.Legea nu mai este vie, ci rece, abstractă și adesea favorabilă celor care știu să o manipuleze. Adevărul nu mai este esențial, ci doar interpretarea care poate fi susținută de bani, influență sau conexiuni.Un sistem care trebuia să aducă pace și echilibru între oameni a ajuns să amplifice dezbinarea și să întrețină frica. În loc să fie o poartă spre armonie socială, a devenit un zid între om și dreptate.

Sistemul de apărare, creat inițial pentru a proteja viețile și libertatea oamenilor, a ajuns să funcționeze adesea ca un mecanism al fricii și al controlului. În loc să apere, amenință. În loc să protejeze pacea, pregătește războiul.Națiunile își măsoară „puterea” în arme, bugete militare și alianțe strategice, nu în înțelepciune, empatie sau cooperare. Armatele, polițiile și serviciile secrete nu mai sunt ghidate de binele colectiv, ci de interese ascunse, de manipulare politică sau de menținerea unei ordini convenabile celor de sus.

Dacă privești holistic, toate aceste sisteme – educațional, economic, juridic, de sănătate, alimentar, de apărare – sunt profund interconectate. Ele nu funcționează separat, ci ca părți ale unui organism mai mare, al unei structuri sociale care ne modelează viața de zi cu zi. Iar atunci când unul dintre ele este corupt, dezechilibrul se propagă în celelalte, ca un lanț invizibil, dar puternic.

Acest adevăr, deși trist poate fi greu de privit în față, nu trebuie să te deprime. Din contră – el este menit să te trezească. Pentru că, odată ce vezi realitatea așa cum este, fără văluri și iluzii, ai șansa de a te transforma. Nu ca o reacție de revoltă, ci ca o revenire la esență.

Trezirea nu este un sfârșit, ci un început. În stare de conștiență, începi să alegi, să simți și să trăiești altfel – nu după ce ți se spune, ci după ce simți. Cunoașterea acestor realități nu trebuie să sperie, ci să elibereze. Adevărul devine unealtă, nu povară. Iar omul trezit nu fuge de el, ci îl transformă în putere blândă. Acolo începe adevărata libertate.

TE AȘTEPT CU COMENTARII SI PĂRERI