ORDINEA SPIRITUALĂ ȘI CEA MATERIALĂ. SUFLETUL ȘI MATERIA

Când sufletul se pierde, mintea devine o busolă care nu mai arată drumul; amândouă plutesc într-un haos fără țărmuri.

Din punctul meu de vedere, o persoana care traieste in armonie cu gandurile sale este ordonata atat in viata personala, cat si in cea profesionala, constienta ca ordinea este fundamentala pentru o societate echilibrata. Numai o fiinta ordonata si curata in suflet si minte poate da nastere unei alte fiinte asemenea, caci ordinea sufleteasca se reflecta atat in aspecte mentale, cat si fizice.

                                                   Cel mai important aspect ramane insa ORDINEA SUFLETEASCA.

Ordinea naturala cere ca sufletul sa fie ghidul, iar mintea sa-i urmeze indemnul. Si totusi, aici ne-am pierdut…

Un om haotic este un om cu un suflet ratacit in propriul haos. Atunci cand sufletul se simte pierdut, omul insusi se pierde in lumea materiala, traind experienta haosului in plan fizic. Un suflet haotic nu poate intelege iubirea in adevarata ei esenta si vede ordinea divina ca pe o structura lipsita de sens.

Cu totii ne pierdem la un moment dat in viata; cu totii experimentam haosul – aceasta nu este problema. Uneori, pierderea si haosul sunt necesare pentru ca sufletul sa renasca si sa se regaseasca. Adevarata problema apare atunci cand ramai pierdut pentru prea mult timp.

Pierdut nu este omul care alege sa traiasca singur pentru ca simte ca societatea si-a pierdut valorile esentiale. Ca umanitate, multi dintre noi suntem rataciti si traim intr-un haos interior, si aceasta pentru ca am creat o societate care a pierdut legatura cu Divinitatea, o societate care isi imagineaza ca poate sta deasupra Creatorului sau.

Aici se naste adevaratul haos: cand ne credem mai presus de Dumnezeu.

Ne indepartam de Cel care ne-a creat, pierdem umilinta si respectul, si ajungem sa credem ca totul ni se cuvine. Devenim infumurati, plini de orgoliu si mandrie. Si pe acest drum ratacit, ranim provocand conflicte si razboaie, ne consideram superiori si asteptam ca altii sa ne admire pentru faptul ca avem mai mult… o prostie. Aici este haosul adevarat, aici am pierdut legatura cu esenta noastra.

Cel mai mult sufera sufletul si nu trupul. El a venit aici sa traiasca experienta pamanteasca, entuziasmat si doritor sa iubeasca si sa se daruiasca.Uneori depune eforturi imense ca el sa ramana conectat cu mintea, dar haosul pamantului il inghite ca o floare carnivora. Si in final surprinzator sau nu, se pierde in multime.Singura "curatare" a lui este haosul… acesta il face sa-si aduca aminte cine este si sa revina la lumina.

Un suflet haotic aduce cu el haosul fizic, si acesta lasa urme adanci.Si atunci cand pierzi respectul pentru Cel ce ti-a daruit viata si pentru viata celor din jur, te ratacesti cu adevarat si devii BOLNAV DE SUFLET. Iar un suflet bolnav, care nu incearca sa se vindece, va intampina suferinta si durere si dupa ce va parasi trupul.

Haosul trait, dar pe care cineva isi doreste sa-l ordoneze, poate fi privit ca un „haos bun” – un haos necesar pentru crestere si transformare. Este acel moment de ratacire care ne provoaca sa ne intrebam cine suntem si ne ofera sansa de a ne reconstrui din temelii, cu mai multa intelepciune si constientizare. In acest tip de haos, chiar daca pare destabilizator la suprafata, exista o intentie profunda de regasire si de reasezare a valorilor interioare.

Un „haos bun” este, de fapt, inceputul unei ordini noi si autentice, care vine nu din control fortat, ci din intelegere profunda si aliniere cu sinele si cu universul. Acesta este haosul care ne provoaca sa crestem, sa ne curatam de ceea ce nu ne mai serveste si sa redescoperim adevarata noastra esenta.

Si eu am trait haosul si stiu ce inseamna sa te simti pierdut. A fost cel mai greu moment din viata mea. M-am simtit separata de Cel care mi-a daruit viata, iar atunci am cunoscut o suferinta dincolo de puterea cuvintelor – o durere atat de profunda, incat parea sa-mi stinga sufletul si existenta.
Nu exista cuvinte care sa descrie acea durere, caci era mai mult decat o simpla suferinta – era dorul de ceva ce simteam ca face parte din mine, dar pe care nu-l mai gaseam.
Doar prin acea furtuna de sentimente am inceput sa gasesc lumina, sa inteleg ca dincolo de haos exista intotdeauna o cale spre regasire. Si stiu sigur ca acel moment mi-a daruit, in cele din urma, o conexiune mai profunda cu sufletul meu si cu sursa divina, deschizand in mine o fereastra catre iubirea autentica si sensul adevarat al existentei mele.
Si nu s-a terminat inca; mai am atatea sentimente de trait si de invatat. Dar sufletul meu s-a purificat, iar acum a mai ramas doar haosul din jurul meu, care se topeste usor, lasand doar intelegere, respect si iubire.

"Voi sunteți dumnezei și toți sunteți fii ai Celui Preaînalt",insemnand ca:

"Omul este creat după chipul și asemănarea Mea și este destinat să devină un copil al lui Dumnezeu, dacă își dezvoltă spiritul prin iubire și credință."

Aceasta sugerează că, deși omul nu este Dumnezeu în sine, el are capacitatea de a se apropia de divinitate prin dezvoltarea spirituală și trăirea în conformitate cu voința divină.