IUBIREA,in esenta ei

Pentru mine, IUBIREA a fost dintotdeauna un subiect cu un mare semn de intrebare. Societatea a dat o definitie obscura iubirii si mereu m-am intrebat de ce nu suntem invatati in scoala ce este iubirea si cum sa iubim. Observ cu stupoare cum parintii isi educa copiii sa "iubeasca", si nu ma mira deloc faptul ca societatea noastra a ajuns unde este astazi.

Fratele meu a gasit o comparatie divina, cum o numesc eu, in ceea ce priveste iubirea dintre un barbat si o femeie. El a spus ca: "floarea este barbatul, iar apa este femeia. Floarea este frumoasa si creste sanatoasa datorita apei. Daca floarea nu ar primi apa, aceasta s-ar ofili si in final ar muri. Aparent, floarea capteaza toata atentia si pare cea mai importanta, dar apa este esenta vietii si tine floarea in viata." Asa ca una fara alta nu ar putea exista.

O zicala din batrani spune: "cel ce iubeste sufera cel mai mult" si este una dintre cele mai absurde si in acelasi timp una dintre cele mai aplicate zicale din lume. Cred ca 90% din oamenii cu care am vorbit au spus acest lucru si, bineinteles, ca spun ei, se bazeaza pe experienta lor de viata. Si nu te poti "certa" cu oamenii si cu atat mai putin sa le spui ca nu au dreptate. Pana la urma, fiecare persoana isi traieste viata asa cum stie mai bine si cum considera ca este mai benefic pentru el/ea.

Dar adevarul este ca cel ce iubeste cu adevarat nu a suferit niciodata, pentru ca iubirea doar iubeste si nu sufera. Suferinta este a omului care nu iubeste, "separat" de Dumnezeu, sau a celui care nu stie ce este iubirea cu adevarat. Isus nu a suferit, el doar a iubit chiar si atunci cand a fost crucificat. Suferinta este a corpului si a mintii, iar ce este si mai frumos este ca omul care iubeste autentic nu simte suferinta corpului sau a mintii.

Cert este ca, de la inceputul inceputurilor, omul a confundat iubirea fie cu dependenta, fie cu obsesia, fie cu posesia, iar uneori chiar si cu frica. Sincera sa fiu, nu cred ca am auzit vreodata un cuplu sa spuna ca iubirea autentica ii tine impreuna. Majoritatea afirma ca stau impreuna fie pentru ca au copii, fie pentru ca sunt dependenti financiar unul de celalalt. Altii spun ca sunt impreuna pentru ca sunt obisnuiti unul cu celalalt si prea lenesi sa mai incerce macar sa iubeasca, iar altora le este pur si simplu frica de ceva nou.

Pentru mine, iubirea este extrem de simpla, si asta pentru ca iubirea doar iubeste. Cand pronunt cuvantul iubire, ma gandesc la Dumnezeu, pentru ca El este iubirea autentica. El ne iubeste neconditionat si neincetat. Ne iubeste atat de mult incat ne-a dat liberul arbitru sa ne traim viata asa cum dorim, chiar daca asta a insemnat ca o sa cadem in uitare (pacat) si o sa fim "impotriva" Lui.

Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat a creat iluzia separarii de El insusi, cu scopul ca noi, oamenii, sa avem sentimentul de libertate. Si il avem intr-o anumita masura... Spun intr-o anumita masura deoarece noi nu suntem si nu am fost niciodata separati de Cel ce este peste tot si in toate. Dumnezeu este in tot ceea ce vezi si atingi, mirosi si auzi, atingi si simti. Este in tine si in mine, in persoana pe care o urasti cel mai mult si in persoana pe care o iubesti la fel de mult. El este in criminal si in victima, in soare si in furtuna. Este in aer si in apa, in ceea ce mananci si dai afara. Este in piatra, care aparent nu se misca, si este in vantul care se misca neincetat.

Dumnezeu ne iubeste pe toti si nu uraste pe nimeni,de asta poti sa fii sigur!!

El nu a pedepsit pe nimeni pentru nimic, niciodata de la facere incoace, si nu o va face niciodata. Noi ne pedepsim pe noi insine pentru propriile ganduri, sentimente si fapte.

Probabil te intrebi: daca Dumnezeu ne iubeste atat de mult, de ce a creat suferinta, crima, foametea si toate suferintele din lume? Ei bine, iluzia separarii de El Insusi nu este nimic altceva decat iluzia separarii de iubire. Separarea de iubire este opusul iubirii, adica frica, ura, invidia, gelozia. Fiecare persoana are dreptul de la nastere sa aleaga sa fie asa cum vrea sa fie. Dumnezeu nu te naste plin de ura sau invidie, ci te naste pur, fragil, frumos. Omul se urateste singur in timp, atat prin educatie, cat si prin propriile alegeri, mai tarziu. Ma gandesc ca esti constient de faptul ca tu singur ai dreptul sa fii asa cum vrei si nu esti obligat de nimeni sa fii intr-un fel anume. Daca vrei sa urasti, o poti face; daca vrei sa iubesti, o poti face la fel de simplu.

Ei bine, pe pamant exista extremitati: rau si bun, ura si iubire, bani si saracie, boala si sanatate, etc., cu scopul ca omul sa aiba de unde alege ceea ce vrea sa traiasca si cum vrea sa traiasca. Dumnezeu a creat toate posibilitatile existente ca noi sa alegem sa fim asa cum vrem noi sa fim. Un copil care se naste extrem de bolnav are scopul de a-i invata pe cei din jurul lui sa aprecieze ca sunt sanatosi. Copilul care moare in burta mamei sale sau la nastere are scopul de a-i invata pe parinti sa aprecieze viata. Cei care mor in diferite circumstante ii invata pe ceilalti sa aprecieze ceea ce au, si asa mai departe.

In esenta ei, iubirea este buna, calda, fragila.

Ea este rabdatoare, amabila, intelegatoare, respecta si se daruieste total.

Iubirea nu tine captiv pe nimeni si nu uraste.

Ea nu este violenta sau agresiva si, cu atat mai putin, inselatoare si vicleana.

Iubirea nu este obsesiva, dependenta si, cu atat mai putin, posesiva.

Cel care afirma ca iubeste dar, in acelasi timp, jigneste, este violent, inseala si uraste, nu cunoaste iubirea si nu a cunoscut-o niciodata!