Noi și copiii noștri!

     

 

 

Voi începe acest articol prin a mulțumi tuturor părinților din lume pentru faptul că au fost sau sunt părinți și prin a-i ruga atât pe ei cât și pe cei ce vor citi acest articol să își deschidă mintea și inima pentru a încerca să înțeleagă ceea ce urmează.

Mi-aș dori să întelegeti că acest articol nu are scopul de a judeca pe nimeni, ci de a încerca să deschidă ochii umanității către o nouă perspectivă asupra iubirii.

 

Eu am avut o copilărie frumoasă, ca majoritatea copiilor de altfel. Eu și fratele meu am fost crescuți cu iubire maternă nemarginită, iar mama noastră a fost protectoare și iubitoare, așa cum a știut ea mai bine.Mereu a încercat să ne învețe să fim respectuoși și responsabili, corecți și să ne iubim și să ne protejăm unul pe celălalt.

Pentru mine, ea a fost stâlpul familiei, mereu puternică, dar și sensibilă. Deși este o femeie mică de statură și slăbuță, a dat dovadă de o putere incredibilă și a luptat mereu să ne țină pe toți împreună. Ea este exemplul meu de putere și voință.

A făcut tot posibilul să ne ofere o copilărie frumoasă și să nu ducem lipsă de nimic. Ceea ce nu a realizat ea este că iubirea pe care ne-o purta era apa și pâinea noastră, iar momentele în care ne îmbrățișa și ne săruta erau adevăratul rai.

 Mulțumesc, mami!

 

"Poate că adevărata responsabilitate față de viitorul generațiilor constă în a ne vindeca pe noi înșine mai întâi, înainte de a cere vieții să creeze mai departe prin noi."

 

Pentru mine, un copil este cea mai pură și nevinovată ființă. Este atât de delicat, frumos și uimitor în esența lui, încât a aduce un copil pe lume fără a fi în acord cu iubirea originară este un act egoist.

Acum aș vrea să vă explic, din perspectiva minții mele atât spirituale, cât și materiale, ce este această iubire originară.

Ei bine,iubirea originară este  descrisă ca fiind esența divină a existenței, o iubire pură, necondiționată și universală, care stă la baza creației  dar și a relațiilor umane autentice.Aceasta iubire este natura lui Dumnezeu și fiecare ființă umană este o expresie a acestei iubiri.Este o iubire care nu cunoaște limite, judecată,egoism sau orgoliu și este formă de iubire dezinteresată și pură.Pe scurt:

Iubirea originară nu cere nimic în schimb și se exprimă prin acceptare, compasiune și bunătate față de sine și de ceilalți.

Nu uita te rog această descriere a iubirii,pentru că te va ajuta să intelegi mai bine textul de mai jos!!

Acum aș vrea să fac legătura dintre iubirea originară și copii.

Copilul pe care îl strângi în brațe a venit la tine din dorința ta de a fi părinte și îți oferă posibilitatea de a trăi această experiență.

Un copil nu aparține nimănui. El este o ființă liberă care a ales să se întrupeze prin intermediul nostru pentru a experimenta viața pe Pământ. Noi, ca îndrumători, suntem doar ghizii lor temporari în această călătorie. Scopul nostru este să îi sprijinim în această experiență, să le oferim iubire și să le înlesnim drumul. Ei nu ne aparțin doar pentru că le-am dat naștere, ci, într-un fel profund, noi le aparținem lor.

În procesul de procreere și de devenire a unei ființe umane, un suflet te-a ales pe tine și pe partenerul tău,să fiți îndrumătorii lui în viața de pe pământ. Spun îndrumător, pentru că aceasta este adevărata valoare a unui părinte: de a îndruma un copil și de a-l ajuta să devină cea mai bună versiune a lui.

Insă,acest proces de îndrumare începe înainte de nașterea copilului.Cum si de ce?

Sănătatea și echilibrul său sunt influențate de numeroși factori, cum ar fi: genetica ambilor părinți, dar și starea mentală, fizică și spirituală a părintilor,dar în principal a mamei – atât din timpul sarcinii, cât și după naștere. Dacă, în această perioadă delicată, mama are o alimentație nesănătoasă sau este expusă unei atmosfere stresante, dominată de frică și tensiuni, copilul va absorbi, asemenea unui burete, toate aceste sentimente.Aceste influențe nu sunt trecătoare; ele pot lăsa urme profunde, reflectându-se în sănătatea și comportamentul său încă din primele momente ale vieții. De aceea, atenția acordată acestui proces este esențială pentru a-i oferi copilului un început armonios și echilibrat.

Un tată cald, blând și respectuos contribuie automat la creșterea armonioasă a copilului, oferindu-i un mediu stabil și plin de iubire. 

Am citit într-o carte scrisă de Jakob Lorber, că „cea mai grea boală de care suferă părinții unui copil este boala desfătărilor carnale.“ Dacă pe aceștia îi interesează doar plăcerile carnale și aceasta este singura lor plăcere într-o relație, ei vor da naștere unui copil deja bolnav.Pe lângă desfrânarea trupească, există și alte vicii care pot afecta profund ființa umană, cum ar fi lenea, orgoliul, aroganța, dar și lăcomia, destrăbălarea, mânia și diversele forme de supărare. Majoritatea ființelor umane ajung să se rătăcească din cauza acestor slăbiciuni, pierzându-și astfel sensul și echilibrul.Aceste vicii, cultivate și transmise, reprezintă una dintre principalele cauze ale multor boli grave care afectează copiii în această lume. Ele nu sunt doar poveri morale, ci și surse ale unor dezechilibre profunde, care se reflectă atât în sănătatea fizică, cât și în cea spirituală.

Se spune ca omul orgolios nu are nimic sfânt in el deoarece el se folosește de orice mijloc pe care îl are la îndemână pentru a-și satisface pasiunile lumești și dorințele egoiste. Și că într-o astfel de stare, când acest tip de om procreeaza, nu poate da naștere unor copii cu un nivel de conștiință elevat, ci mai degrabă unor ființe „fragile“ și marcate de diverse suferințe.“Aceste suferințe sunt fie mentale ,fie trupești.

 

"Există oameni care intră în această lume bolnavi încă din pântecele mamei lor, ca urmare a „păcatelor“ părinților sau chiar ale strămoșilor lor. Totuși, aceste suflete, de regulă, aleg să îndure o încercare temporară în trupul pământesc,cu scopul de a oferi o lectie de iubire,rabdare si compasiune celor din jur.Oricine le îngrijește cu iubire sinceră și cu răbdare profundă va avea parte de o soartă binecuvântată în lumea de dincolo."

Cea din urmă categorie de copii este cea mai pură și cea mai inocentă, chiar dacă starea în care au venit pe lume este rezultatul „păcatelor“ părinților lor. În același timp, părinții acestor ființe umane pure au șansa de a-și purifica sufletele la cel mai înalt grad, dacă le îngrijesc cu iubire sinceră și devotament.

(Când vorbesc despre păcate, nu mă refer la sensul religios al termenului, ci la acțiunile lipsite de iubire ale părinților și strămoșilor noștri — fie că este vorba sentimente(frică, orgoliu, egoism),actiuni si alimentatie. Totuși, aceasta nu înseamnă că acel copil este murdar sau vinovat, ci doar că el poartă pe umerii săi întreaga povară a generațiilor anterioare. Această povară are însă două tăișuri: fie îi oferă șansa de a rupe lanțul tuturor suferințelor trăite, fie continuă să transmită mai departe aceeași moștenire grea. )

 

Fundamentul Educației: Dragostea și Îndrumarea de Acasă

Un copil cu o inimă plină de iubire și o minte curată poate atinge înălțimile celor mai mari munți ai acestei lumi cu cea mai mare ușurință. Și nu pentru că ar fi mai ușor, ci pentru că acesta știe că, în afară de el însuși, nimeni nu îl poate împiedica și nimic nu îl poate opri sau învinge.

Un copil care se naște este asemenea unei cărți cu pagini albe, pe care nu este scris încă nimic. Din momentul în care deschide ochii, începe să se formeze, învățând în primii ani de la părinții săi.Copilul preia grimalsele,atitudinea, vocabularul și toate lucrurile pe care le observă la parintii lui.Practic, părinții devin modelul său în viață, fie că sunt eroii pe care îi admiră, fie că, fără să-și dea seama, devin exemple negative pe care le va urma.Și cu fiecare experiență și emoție trăită, copilul începe să-și scrie propria carte, adăugând nu doar cuvinte, ci și imagini și sentimente care dau sau nu, culoare poveștii vieții lui.

Pe lângă caracterul pe care acesta și-l creează privind în jurul lui, acesta are un bagaj genetic, moștenit de la părinții lui. Acest bagaj genetic conține informații care influențează trăsături fizice, predispoziții la anumite boli, dar și tendințe comportamentale și emoționale. Aceste informații pot determina nu doar aspectul său exterior, ci și modul în care reacționează la mediul înconjurător sau la diverse situații de viață.Totuși, moștenirea copilului nu se oprește aici.

Acum, imaginează-ți că pe lângă acest „bagaj genetic”, copilul adaugă în caracterul său  învățăturile primite – atitudini, credințe și comportamente pe care le absoarbe din mediul familial și social. Acestea pot fi constructive sau, din păcate, pot amplifica dezechilibrele deja existente.

Cel mai valoros dar pe care îl putem oferi copiilor noștri nu este ceea ce le punem în mâini, ci ceea ce le punem în suflet.

Cei care prioritizează dezvoltarea intelectului copiilor în detrimentul emoțiilor inimii nu fac altceva decât să creeze un dezechilibru profund. Astfel, creierele lor, lipsite de armonia dintre minte și suflet, ajung să fie afectate și dezechilibrate.

Ca părinți, noi vrem să le oferim copiilor noștri tot ceea ce noi nu am avut și din dorința noastră nebună de a le crea ”o viață mai bună”, pierdem din vedere faptul că micuții noștri devin egoiști, răsfățați sau lipsiți de respect.

Uităm complet că ”viața bună” nu se rezumă doar la darurile materiale ci la cele sufletești-spirituale.

În goana noastră de a le pune lumea la picioare,pierdem ceva esențial: conexiunea autentică nu doar cu ei înșiși, ci și cu noi înșine. Greșeala apare atunci când uităm să-i învățăm valoarea lucrurilor pe care le primesc. Uităm să-i învățăm să fie recunoscători, să se bucure de lucrurile simple și să împartă bucuria cu ceilalți. Uităm să-i învățăm să fie buni, blânzi și generoși.

Adevarul este că o transformare și o dezvoltare profundă nu se pot petrece decât într-un creier ordonat și pur, iar acest lucru poate fi realizat doar printr-o educație atentă și o pregătire corespunzătoare a inimii copilului. De aceea, este esențial să ne concentrăm mai întâi pe formarea și purificarea inimii copilului, înainte de orice altceva.

Doar atunci când inima este pură și blândă, copilul are o bază solidă pentru a dezvolta un creier ordonat și echilibrat. O inimă plină de iubire și compasiune creează terenul propice pentru ca mintea să înțeleagă și să proceseze lumea cu claritate și înțelepciune. Pregătirea inimii este, astfel, fundamentul unei dezvoltări armonioase a întregii ființe.Un copil cu o inimă pură este un copil care are deschiderea și capacitatea de a înțelege lumea cu claritate și compasiune. Aceasta îl face nu doar inteligent, ci și capabil să-și dezvolte intelectualitatea într-un mod armonios.

 

 

„Educația copiilor nostri ar trebui să se bazeze pe iubire și înțelepciune.Părinții au responsabilitatea de a ghida sufletele tinere către o dezvoltare armonioasă, cultivând în ei valori morale și spirituale profunde.„

 

 

Joe Dispenza este unul dintre cei mai renumiți doctori din lume care explorează profund conexiunea dintre minte și suflet. Prin combinația sa unică de neuroștiință, fizică cuantică și spiritualitate, el oferă o perspectivă clară și revoluționară asupra modului în care gândurile și emoțiile noastre pot influența sănătatea, realitatea și vindecarea personală

 

Scrierile lui Jakob Lorber acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv teologie, cosmologie, medicină naturală și etică. Ele sunt apreciate de adepți pentru profunzimea spirituală și claritatea învățăturilor.