Liberul Arbitru

De ce există atâta suferință?
De ce sunt oameni flămânzi?
De ce există crima?
De ce acceptă Dumnezeu suferința, foametea, crima, pedofilia, canibalismul etc!?

Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care mi le puneam cel mai des.

Mi-a fost atât de greu să înțeleg iubirea lui Dumnezeu față de noi, oamenii.
Mi-a fost atât de greu să înțeleg oamenii. Și încă îmi este. Și încă mă lupt cu sentimentele de durere provocate de alegerile mele inconștiente și, în același timp, de ale oamenilor inconștienți.

Sufletul meu a tânjit întotdeauna după iubire, înțelegere, pace interioară. Eu încă tânjesc, ca un copil nou-născut după sânul mamei, după o înțelegere profundă.

Am citit multe cărți în căutarea adevărului, după un adevăr care nu este învățat nicăieri, deoarece nu se dorește a fi învățat sau transmis. Și atunci când adevărul este scris, oamenii îl resping, așa cum Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori înainte să cânte cocoșul.

Eu am găsit adevărul meu și l-am acceptat, iar după aceea, încetul cu încetul, mintea mi s-a mai luminat și, printre noaptea care-mi acoperea mintea și sufletul, am început să văd lumina.
Și îmi doresc să vă pot ajuta și pe voi să o vedeți... doar dacă vreți.

Dumnezeu și libertatea omului. De ce Dumnezeu nu intervine?

Când oamenii se întreabă cum poate Dumnezeu să „permită” astfel de atrocități, adevărata întrebare ar trebui să fie: De ce noi, oamenii, permitem aceste lucruri?

Nimeni nu ne-a învățat niciodată că fiecare alegere pe care o facem, fie ea pozitivă sau negativă, reflectă starea spirituală și morală a celui care o face.

Intervenția divină în alegerile omului ar însemna o anulare a libertății sale de a decide, ceea ce ar face ca omul să devină o simplă marionetă. Libertatea omului de a alege este esențială pentru existența iubirii autentice. Dacă Dumnezeu ar interveni pentru a împiedica răul în mod direct, acest lucru ar elimina liberul arbitru, iar iubirea n-ar mai fi o alegere conștientă și voluntară, ci o obligație impusă.

Iubirea adevărată nu poate exista fără libertate, pentru că iubirea impusă nu este iubire, ci control. Prin urmare, Dumnezeu nu „permite” răul, ci respectă libertatea omului, chiar și atunci când acesta face alegeri greșite. Responsabilitatea pentru faptele rele aparține omului, nu lui Dumnezeu.

Soluția nu este ca Dumnezeu să „intervină” pentru noi, ci ca noi, oamenii, să ne reconectăm cu El, cu esența noastră divină, și mai apoi să alegem să trăim în conformitate cu aceasta.

 

De ce avem această alegere și ce este această alegere?

Dumnezeu a oferit oamenilor de pe Pământ LIBERUL ARBITRU. Acesta nu are un rol în sine – pozitiv sau negativ – ci este, pur și simplu, posibilitatea dată de Dumnezeu omului de a-și trăi viața în acord cu propriile alegeri.
Prin faptul că Dumnezeu este iubire, El oferă libertatea supremă omului.
De aceea, El a creat omul cu liber arbitru, oferindu-i posibilitatea de a alege între bine și rău. Acest dar (Liber Arbitru) vine cu o responsabilitate uriașă, deoarece omul este singurul care decide ce să facă cu propria libertate.

Acest dar primit de la Dumnezeu exprimă libertatea de a-L accepta sau de a-L respinge, de a iubi sau de a urî, de a trăi în armonie sau în dezbinare.
Această libertate (LIBERUL ARBITRU) este ceea ce ne face să fim cu adevărat autentici și responsabili de viețile noastre. Este, de asemenea, singura modalitate prin care noi, oamenii, prin propria alegere, putem deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu.

Răul, ca și bunătatea, sunt alegeri. Fiecare om poate alege singur cum dorește să-și trăiască experiența pe Pământ.
Omul vine din iubire deoarece vine din Dumnezeu, care este iubire. Răul uman este o alegere și nu este natura omului, deoarece răul nu este decât respingerea binelui.

Diavolul, așa cum religiile lumii au denumit starea negativă a omului, poate fi văzut mai degrabă ca o oglindă a aspectelor negative din natura umană – egoismul, orgoliul, gelozia, frica etc.
El nu obligă, ci doar plantează semințe de îndoială sau negativitate. Omul, în starea sa de slăbiciune sau dezechilibru spiritual, decide să acționeze în conformitate cu aceste influențe.
Atunci când Iisus a murit pe cruce, El a luat asupra Sa tot răul lumii si tot ce a mai rămas în această lume este doar o umbră a acestuia, o iluzie. Cu toate acestea, omul a depășit chiar și răul simbolic asociat cu „diavolii” prin acțiunile sale lipsite de compasiune, iubire sau conștiință.

Aceasta arată cât de mult poate decădea umanitatea atunci când se îndepărtează de principiile divine, de iubire și de conștientizare spirituală. Aceste acțiuni sunt manifestări ale unei rupturi interioare, o separare de iubirea originară, care este esența divină.
De aceea, până și „diavolul” se închină când vede răutatea omului, deoarece, spre deosebire de „diavoli,” care sunt adesea percepuți ca reprezentări simbolice ale răului, oamenii au darul conștiinței și al liberului arbitru. Acesta le oferă puterea nu doar de a alege răul, ci și de a-l justifica, amplifica sau răspândi într-un mod care depășește simbolismul răului mitologic.

Această decădere este cu atât mai tragică cu cât omul are în el scânteia divină și potențialul de a transcende răul prin iubire, iertare și compasiune.

Suferința noastră și frica

Suferința noastră, în esență, provine din lipsa înțelegerii vieții și din frica ce ne separă de adevărata noastră natură.
Frica este bariera către adevăr.
Frica, indiferent de forma sa (de moarte, de pierdere, de necunoscut), este o emoție care ne îndepărtează de adevărul profund al existenței.

Frica:

• Ne face să ne atașăm de lucruri trecătoare, uitând că totul este temporar.

• Alimentează separarea, creând iluzia că suntem singuri și vulnerabili.

• Blochează iubirea, care este antidotul suferinței și cheia înțelegerii.

Frica devine un văl care împiedică omul să vadă clar, să înțeleagă motivele și sensurile din spatele experiențelor sale.

Vindecarea omului

Schimbarea nu vine prin forță divină, ci prin transformarea conștiinței umane. Atunci când oamenii aleg iubirea, compasiunea și respectul, ei se aliniază cu voința divină.
Acesta este sensul profund al libertății oferite de Dumnezeu: posibilitatea de a transcende răul prin alegerea binelui.
Dumnezeu nu îngăduie răul, ci oferă o cale de vindecare prin iubire, iar fiecare om are responsabilitatea de a o alege.

Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată. Cum ar putea El să ne părăsească când totul este Dumnezeu? Este ca și cum o picătură din ocean se întreabă unde e oceanul, îl reneagă și se plânge că ea se simte singură. Oceanul există, iar picătura se află în ocean, doar că aceasta nu este conștientă de prezența oceanului. Așa suntem și noi: plângem și strigăm la cer că suntem singuri și că Dumnezeu ne-a părăsit,când de fapt noi trăim în el ,cu el.

Suferința, atunci când este privită cu înțelepciune, poate deveni un profesor. Ea ne învață să renunțăm la frică, să ne eliberăm de atașamentele inutile și să ne întoarcem la esența noastră: iubirea, pacea și unitatea cu viața.

Această reflecție ne provoacă să ne întrebăm cum putem inversa acest proces de decădere. Răspunsul poate fi găsit în întoarcerea la esența divină a iubirii: iubire necondiționată, respect, empatie și înțelegere.
Când omul își amintește cine este cu adevărat – o expresie a iubirii divine – el poate transforma răul în bine și poate dovedi că liberul arbitru nu este doar o posibilitate de a decădea, ci și de a renaște.

Dumnezeu oferă ghidare prin legile spirituale, învățături și inspirație, însă nu forțează pe nimeni să le urmeze. Fiecare alegere liberă are consecințe care pot fi pozitive sau dificile.
Liberul arbitru este, astfel, un echilibru între suveranitatea divină și responsabilitatea umană, dându-ne puterea de a crea realitatea noastră și de a contribui la binele universal.

Când omul înțelege viața, frica dispare, iar suferința își pierde sensul. În locul ei rămâne liniștea profundă a acceptării și a armoniei.

 

Lumea este așa cum este pentru că așa a ales, prin propria alegere. Fiecare persoană alege pentru sine, mai multe persoane aleg pentru un sine mai mare, o țară alege prin fiecare persoană -care alege pentru sine-pentru țară, iar o planetă întreagă alege prin fiecare persoană -care alege pentru sine- pentru întreaga planetă.

Tot ceea ce vedem în lume este ceea ce lumea a ales, mai mult inconștient decât conștient, să trăiască prin fiecare individ în parte.

O persoană nu poate schimba o altă persoană dacă nu este ea însăși schimbată, însă o persoană schimbată poate schimba o întreagă planetă, dacă planeta este pregătită de schimbare.

Tu cum te simți? Simți că ești pregătit pentru o schimbare sau te simți confortabil acolo unde ești acum?